Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, examinând un recurs într-o cauză ce se referă la constatarea încălcării dreptului la executarea hotărârilor judecătorești în termen rezonabil, a reținut că nu există un mecanism eficient care ar fi fost aprobat de statul Republica Moldova și implementat în practică, în partea ce se referă la posibilitatea de executare a hotărârilor judecătorești adoptate de instanțele judecătorești din Republica Moldova pe teritoriul controlat de autoritățile neconstituționale din Transnistria, iar această omisiune a statului nu poate fi imputată creditorului, care a obținut o hotărâre judecătorească favorabilă sie și care urmează să fie executată pe un teritoriul controlat constituțional de autoritățile statului.
Aceste omisiuni ale statului, care de fapt au fost constatate și de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (făcute cu ocazia examinării mai multor cauze împotriva Republicii Moldova), nu pot fi puse în sarcina creditorului sau a executorului judecătoresc, dar sunt imputabile statului, care nu a întreprins măsuri concrete în vederea adoptării unui mecanism eficient pentru a pune în executare pe teritoriul Transnistriei, hotărârile judecătorești pronunțate de instanțele judecătorești din Republica Moldova.
Relevante în acest sens, sunt și concluziile Curții Europene a Drepturilor Omului cuprinse în hotărârea adoptată în cauza Ilașcu ș.a. v. Republica Moldova, în care Curtea a subliniat că Moldova nu a înaintat o rezervă validă în privința acțiunii Convenției pe teritoriul regiunii transnistrene, prin urmare, Convenția trebuie aplicată pe întreg teritoriul. Chiar și în absența controlului efectiv asupra regiunii transnistrene, Republica Moldova are obligația pozitivă de a lua, în baza articolului 1, toate măsurile diplomatice, economice și judiciare, pe care le poate lua în conformitate cu dreptul internațional, și care ar avea drept scop respectarea drepturilor reclamanților garantate de Convenție.
Colegiul a menționat că teritoriile din stânga Nistrului, se află în jurisdicția de activitate a instanțelor de judecată din Republica Moldova, și a jurisdicției de activitate a executorilor judecătorești, situație ce denotă că, statul Republica Moldova este responsabil pentru neexecutarea hotărârilor judecătorești pronunțate de instanțele din Republica Moldova și care, potrivit sensului lor, urmează a fi puse în executare pe teritoriul Transnistriei.
În privinţa conduitei autorităţii responsabile de executarea hotărârii judecătoreşti, Colegiul a reținut că executorul judecătoresc a întreprins mai multe acțiuni în vederea executării documentelor executorii, însă, aceste acțiuni nu au dat niciun rezultat, iar creditorul a avut un comportament de bună-credință, a înaintat mai multe solicitări către executorul judecătoresc și s-a interesat de soarta procedurii de executare, însă, reieșind din drepturile de care aceasta dispune, rolul creditorului în procedura de executare este unul nesemnificativ.
Respectiv, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție a stabilit că prin neexecutarea Hotărârii Judecătoriei Căușeni din 30 septembrie 2008 și a Hotărârii suplimentare a Judecătoriei Căușeni din 20 aprilie 2010, reclamantei-creditor i-a fost încălcat dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti.
:: Decizia CSJ nr. 2ra-1975/21 din 9 februarie 2022
Av. stagiar, drd. Alina Gaja
Redactor-șef JMD